Învățătură pentru ferirea și doftoria boalelor (1816). Considerații asupra gloselor

Abstract

Scopul prezentei lucrări îl reprezintă analiza gloselor excerptate din Învățătură pentru ferirea și doftoria boalelor, text tradus de Petru Maior și tipărit la Buda, în 1816. Principiul iluminist după care se ghidează învățatul ardelean, de adaptare a culturii occidentale la cultura română, de facilitare a accesului maselor populare la știință se concretizează în frecvența ridicată a gloselor. Pentru cărturarul ardelean, glosa reprezintă un excelent mecanism de inserție în text a neologismelor, care sînt explicate prin cuvinte vechi, populare, sintagme ori perifraze. Ponderea cea mai însemnată o ocupă glosele terminologice, de tipul împrumut lexical – cuvînt vechi. Acest fapt este relevant pentru concepția care îl călăuzește pe autor în activitatea de traducere a textului: glosele sînt orientate intențional spre crearea unui fond lexical neologic, în deplin acord cu cel al limbilor europene de cultură. O examinare detaliată a variatelor tipuri de glose oferă informații utile în ceea ce privește fenomenul de integrare a neologismelor și revelează aspecte interesante ale procesului de înnoire lexicală a limbii române literare.

The aim of the present paper is the minute analysis of glosses excerpted from Învățătură pentru ferirea și doftoria boalelor, a text translated by Petru Maior and printed in Buda, in 1816. The Enlightenment principle followed by the Transylvanian scholar, i.e. the principle of adapting the Western culture to the Romanian one, of facilitating the access of popular masses to science is materialised in the high frequency of glosses. For P. Maior, the gloss represents an excellent mechanism of inserting neologisms in his text, neologisms which are explained by old, popular terms, collocations or periphrases. The highest weight is held by terminological glosses of the lexical borrowing – old term type. The fact is relevant for the conception that guides the author in his activity of translating the text: the glosses are intentionally oriented towards the creating of a neologic lexical corpus, in accordance with that of other European languages of culture. A detailed analysis of the various types of glosses offers useful information as regards the phenomenon of integrating neologisms and reveals interesting aspects of the process of lexical renewal of the Romanian literary language.