Există trăsături slavone în sintaxa limbii române? Două studii de caz

Abstract

În cercetarea de față este discutată problema influenței slavone asupra sintaxei limbii române (vechi). Se pornește de la ipoteza că multe dintre trăsăturile sintactice ale românei puse pe seama influenței slavone (mai ales în studii puternic influențate ideologic, apărute în perioada comunistă) sînt, de fapt, fie dezvoltări firești în trecerea de la latină la română, comune cu celelalte limbi romanice, fie rezultatul unor tendințe mai generale, manifestate în istoria limbilor indo-europene. Se propune un algoritm de lucru pentru a verifica rolul influenței slavone în existența anumitor trăsături sintactice ale limbii române, care este aplicat la două cazuri concrete din limba română veche: topica adjectivelor relaționale și dislocarea formelor verbale compuse, corelată cu inversiunea auxiliarelor.

The present paper discusses the issue of the Old Church Slavonic influence on the syntax of (old) Romanian. The starting point is the hypothesis that many of the syntactic features of Romanian previously explained by postulating the influence of (Old Church) Slavonic (especially in studies strongly influenced by ideological issues, published during the Communist period) are actually either regular transformations which occurred in the transition from Latin to Romanian, common to the other Romance languages as well, or the output of more general tendencies manifested in the history of Indo-European languages. In order to check the role of the Slavonic influence in the syntax of Romanian, we have established a working algorithm, which is applied to two phenomena from old Romanian: (i) the position of relative adjectives, and (ii) scrambling in compound verbal forms in correlation with auxiliary inversion.